In orasul Crentuga prin anul 1998 nu era atat de mult forfota cat este in ziua de azi .Daca ai fi trecut pe acolo nu ai observa nimic altceva decat 2 batrani unul dintre ei cu un suras vesnic ironic dar totusi simpatic iar celalat cu o tinuta mereu ingrijita zambetul firesc al batranetei oglindindu-se in ochii plini de venisoare rosii un aer aproape copilaresc.
Singura atractie a zonei era si este in continuare asa numitul beci de aur.Despre acest beci probabil am auzit cu toti vrute si nevrute.Insa probabil singura poveste ce pleaca de la un sambure de adevar este despre portareasa beciului.
O chema Desma.Sau cel putin asa se credea.Nimic mai mult nu putuse afla nimeni.nu se stia intr-o vreme nici macar daca mai este in viata sau nu...daca a innebunit daca deja era nebuna.ochii ei mari negri goi si mici nu exprimau niciodata nimic altceva decat ura si nevoia de a proteja acel beci.se simtea importanta deoarece avea aceasta responsabilitate..cu toate ca niciun alt localnic nu i-a dat vreodata vreo importanta.era mereu imbracata in alb.iarna.vara.primavara avea mereu acceleasi zdrente mereu carpite.la gat avea o cruce si un dragon.traia intre 3 pereti.arhitectura daca o putem numi asa a acestui beci era cat se poate de ciudata ai fi zis ca insusi Gaudi a venit sa mute pereti asa incat incaperea in care personajul nostru isi facea traiul sa aibe doar 3 pereti.se mai spunea de aseamenea despre desma ca are o casatorie ascunsa si ca deasemnea foarte multi bani.Nu vorbea niciodata cu nimeni.Nu se stie daca respira.avea un breton rasfirat pe fruntea incretita ce ii ajungea pana la ochii incruntanti si goi.nasul ii era ascutit narile stravezi de parca nu ar fi simtit niciodata "aroma "casta a aerului.buza superioara ii era parca tocmai intepata de o viespe nevinovata iar cea de jos ii marca tristetea fiind mereu cu colturile in jos.parul si-l tinea strans intr-un batic deasemenea alb ,iar coada ii si-o indesa in vesmite nicioadata pe afara.mainile ii era strapunse si tensionate de venele sculptate pe deasupra degetelor.degetul unde ar fi trebuit sa stea un inel de casatorie era inclinat usor spre dreapta lucru ce starnea curiozitatea putinelor persoane care o vedeau.Statae neclintita in fara usi ei ruginite .ochii ii puteai vedea cand deschidea grilajul insa numai ochii.nu avea familie.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment